Interviu cu Mehmet Akif Alakurt despre serialul Puterea Destinului ( aka Sila )

Va prezentam un interviu cu Mehmet Akif Alakurt , actorul care interpreteaza rolui lui Boran in serialul Puterea Destinului ( aka Sila ) , realizat de o televiziune din Turcia in anul 2012.

R:In secolul 21 asta se intampla in Turcia dragi telespectatori. Din pacate feudalismul care a fost abandonat astazi in tarile civilizate este inca in viata in Turcia. Situatia este atat de rea si de ciudata incat a devenit subiect pentru seriale si emisiuni TV. Acesta este motivul pentru care se inregistreaza rating asa de ridicat pentru ele. Unul dintre ele este si Sila si Mehmet Akif Alakurt care interpreteaza rolul lui “Boran Aga” se afla azi aici, bine ati venit.
MAA: Multumesc
R: Daca nu gresesc ati locuit in Mardin pe perioada celor doi ani in care s-a filmat Sila.
MAA: Da.
R: Ce ati observat, cum dainuie aceasta cultura a violentei in sufletul oamenilor.
MAA: In primul rand asta se transmite de la tata la fiu incepand de la varsta de 3 ani. Cum noi cultivam in inima lor dragoste, ei incearca sa le injecteze in vene violenta. Ei nu fac asta ca si alegere ci este reflectarea comportamentului adoptat.Si ca sa rezolve asta oamenii ar trebui ca prima data sa isi da seama de asta. Fiecare face greseli, fiecare poate avea o problema in comportamentul lui dar daca nu esti constient de asta o duci ca pe un steag si se continua asa. Asta se intampla in locurile in care nu exista dragoste pentru ca altfel nimeni nu ar pune pistolul la capul cuiva. O persoana sanatoasa nu poate face asa ceva.
R: Cand ma uit as crede ca si nivelul de educatie ar conta dar sunt si oameni foarte educati care iubesc armele.
MAA: Da.
R: Pentru ca oamenii din acea regiune nu pot fi fara arma. Este acceptata ca facand parte din om.
MAA: Da sunt deacord. Este legata de lucrul asta. Am stat in est 2 ani. In acesti doi ani nu te-ai putut ingriji doar de tine. Te confrunti cu arme si masini si nici un fel de activitate sociala, am vazut doar o satra in care se jucau copiii.
R Sunt trimis acolo pedagogi si psihiatrii.
MAA: Da este un lucru necesar inainte sa se intample ceva rau, in special in sud-est. Nu spun est spun sud-est pentru ca este un loc foarte diferit.
R: Un loc foarte problematic, rata natalitatii este in crestere, creste si somajul si guvernul da inapoi.
MAA: Guvernul i-a lasat singuri.
R: Poate ca deranjeaza pe unii dar guvernul vede acest loc ca pe unul in care traiesc oameni de mana a doua.
MAA:Absolut.

R: Imi amintesc ca in ani 70 eram in orasul Hakkari ca si jurnalist si cu ocazia unei cine eram la masa cu mai multi birocrati ce erau trimisi de guvern acolo. Ascultandu-i mi-am dat seama ca ei se simt pedepsiti prin faptul ca au fost trimisi acolo ca au facut lucruri rele cat timp au lucrat in vest. Parca nu eram intr-un oras din tara mea ci intr-o inchisoare in aer liber. In loc sa fie trimisi acolo oameni de calitate guvernul ii condamna pe acei oameni sa fie prizonierii violentei. Banii care se aduna de la noi se dau in mainile unor astfel de hoti care pe motiv ca fac investitii construiesc cladiri la care le spun fabrici dar care sunt goale si asa nu au fost create locuri de munca.
MAA: Este important pentru tara noastra ca cei care conduc sa fie constienti de greselile facute si cand isi dau seama de ele sa faca un pas inainte dar daca ignora sau respinge atunci situatia ramane aceiasi. In proiectul nostru “Sila”, producatorul nostru Gül Oğuz a dorit foarte mult sa transmita un mesaj educativ pentru ca personajul ce l-am interpretat nu era adeptul impuscarii ba mai mult nu dorea sa poarte arama. Pentru noi a fost o victorie ca am putut creea un astfel de caracter care nu a ales violenta.
R: Ei spun ca trebuie sa aiba arme sa se apere de teroristi dar eu nu sunt deacord cu asta. Oamenii aceia poarta mereu arma, tatii au arme si copiii au arme. Eram in casa unui Aga in orasul Hakkari, ei au trecut cu vederea ca noi eram din vest si cum pe perete lucea o arma a luat-o sa traga. Aga a vrut sa ne testeze si a spus sa tragem in niste tinte alese de el ca doar asa poti fi considerat barbat. Cum eu tocmai imi facusem stagiul militar am nimerit tinta si Aga mi-a aratat mult mai mult respect. Asa vad ei lumea de afara. Ai avut vreo experianta ciudata in timpul filmarilor de acolo?
MAA: Desigur stim ca cineva si-a pierdut bratul. Brat pierdut intr-un accident de masina. Eu nu-mi pot imagina sa-mi pierd un deget, as fi distrus pentru ca este o parte din mine si o iubesc. Dar pe acela nu l-a afectat deloc, mie imi parea mai rau pentru el decat simtea el. Nu stiu de ce se intampla asta, nu sunt sigur daca asta face parte de propria acceptare poate acesta este miezul problemei. Omul care ucide 44 de persoane nu are respect pentru el si nu are nici o grija in ce priveste viitorul lui pentru ca nu a avut in jurul lui oameni pe care sa-i iubesca si in care sa creada. Daca ar fi avut oameni in care sa creada ca mama, tata, surori frati, daca ar dori sa faca lucruri pentru el pentru familia lui pentru tara lui, lucruri care sa-l lege de viata el nici macar nu s-ar putea gandi sa faca asa ceva.
R: Mi-au ramas in minte niste cuvinte ce le-am vazut scrise pe o cladire de pe o autostrda din Anatolia de est “Locurile in care nu te-ai dus nu sunt ale tale” Multumesc
MAA:Multumesc